Ugerul caprelor este deosebit de predispus la infectii sau la alte tipuri de boli, in special daca productia de lapte este una ridicata. De aceea, fiecare crescator este dator sa ia toate masurile de precautie posibile, in incercarea de a diminua riscul unei imbolnaviri. In ultimii ani, au avut loc mai multe controale ale caprelor. Rezultatul acestor controale i-a uimit pe multi dintre crescatori. Desi aceste controale urmau sa stabileasca starea de sanatate a ugerului, au fost depistatea multe boli provocate de bacterii, precum si multe tulburari endocrine.
Defectele ugerului la capre
1. Uger jos prins asimetric (lasat). Acest tip de uger este deformat prin asimetria jumatatilor, atarna, mameloanele coboara mult sub linia jaretelor. In cazul cantitatilor mari de lapte, ligamentul care leaga ugerul de trunchi se poate desira si mameloanele ajung sa atinga pamantul. In cazul acestui tip de uger se intalnesc frecvent boli ale glandei mamare datorate apropierii de sol.
2. Uger separat (septat) printr-o linie adanca. Aceasta separarea a celor doua jumatati indica proasta repartizare a tesutului nobil, care produce lapte si face ca animalul sa fie greu de muls manual si imposibil de muls prin mijloace mecanice.
3. Uger redus cu mameloane mici, de oaie. Acest uger se caracterizeaza printr-o proasta dezvoltare, tesutul nobil este in cantitate mica. Capra este greu de muls si imposibil de muls cu mijloace mecanice.
In unele cazuri dezvoltarea ugerului este normala la prima vedere din punct de vedere al volumului si al asezarii, dar este defectuoasa din punct de vedere al repartitiei tesutului nobil, care produce lapte.
Tipul de uger in a carui componenta predomina tesutul conjunctiv si adipos (grasime) care nu produce lapte, are o consistenta buretoasa fata de tipul de uger in care predomina tesutul nobil glandular care are o consistenta elastica.