Selectarea unei capre bune de prăsilă

În ţara noastră, există trei sisteme de crestere si exploatare a caprelor: câte 4 - 6 capete, pe lângă casă, 20 - 60 de capete, crescute în turmele de ovine si foarte rar, în ferme specializate, 60 - 100 de capete. În cazul în care unii crescători de animale vor să-si sporească efectivele, aceasta se realizează prin două metode: sporirea efectivelor din prăsila proprie si cumpărări de la alţi crescători. Alegerea caprelor de prăsilă se face în funcţie de rasă, vârstă, conformaţie corporală, uger, producţia de lapte si starea de sănătate.

RASA
În primul rand, cumpărătorul trebuie să se decidă ce rasă de capre îl interesează. În ţara noastră, se cresc două rase de caprine: rasa Alba de Banat si rasa Carpatina care sunt influenţate de zona de crestere, la care se mai adaugă si metisi, la interferenţa zonelor de crestere. Este recomandată achiziţionarea unor rase de capre cu producţie mare de lapte, deoarece potenţialul productiv (cantitatea de lapte într-o lactaţie) contează, în funcţie de furajarea acestora, diferenţa fiind nesemnificativă între aceste rase.

VÂRSTA
Determinarea vârstei unei capre este usor de făcut la începutul vieţii ei. Procedeul se numeste danturare (sau dinţare). O capră nu are nici un dinte în partea de sus a gurii, dar are opt dinţi în partea de jos. Mărimea si starea acestor opt dinţi reprezintă cel mai bun reper pentru determinarea vârstei caprei. Capra este fătată cu opt dinţi de lapte în gingia frontală de jos. Toţi cei opt dinţi sunt similari având mărime mică. Când capra atinge vârsta de un an, plus sau minus câteva luni, cei doi dinţi de lapte frontali din centru sunt înlocuiţi cu doi dinţi permanenţi. Astfel, o capră cu doar doi dinţi permanenţi se consideră a avea cel puţin vârsta de un an. Aceeasi procedură are loc si la caprele de doi ani.
Următorii doi dinţi de lapte, câte unul în fiecare parte a dinţilor permanenţi, sunt înlocuiţi cu doi dinţi permanenţi. Această schimbare indică faptul că avem de-a face cu o capră în vârstă de doi ani. La trei ani, al treilea set de câte doi dinţi, unul în fiecare parte al dentiţiei permanente, este înlocuit cu dinţi permanenţi.
Dentiţia devine complet permanentă în momentul în care caprina atinge vârsta de patru ani. Începând de la această vârstă procesul de determinare al etăţii caprinelor devine greu de stabilit si mai puţin precisă. Pe măsură ce capra îmbătrăneste dinţii încep să se distanţeze. Când capra atinge vârsta de zece ani dentiţia este în mare parte uzată. Gradul de uzură depinde de ce tip de mâncare a primit capra, de cât de dur a fost furajul si de ce răni bucale a suferit de-a lungul vieţii capra respectivă.

Cresterea caprinelor la noi în tară

Cresterea caprinelor datează la noi cam din aceeasi perioadă cu cea a ovinelor. Cu toate acestea, caprele nu au reusit să se impună în atenţia crescătorilor asemenea ovinelor, motiv pentru care efectivele crescute au rămas restrânse numeric si au ocupat areale mai reduse îndeosebi acolo unde resursele naturale si condiţiile de teren nu permit cresterea altor specii.

Interesul faţă de caprine a fost mereu în crestere datorită faptului că acestea se pretează la o exploatare eficientă în mica gospodărie. În zonele în care cresterea animalelor se face în mod tradi ional, atasamentul faţă de caprine cât si spiritul de emulaţie dintre crescători a promovat treptat, poate de multe ori în mod necontrolat, selecţia pentru anumite însusiri productive . Asa se explică faptul că între efectivele de caprine crescute în diverse zone ale ţării există deosebiri în ceea ce priveste potenţialul lor productiv. De fapt, diversitatea în ceea ce priveste potenţialul productiv si aspectul conformaţiei corporale ale raselor si populaţiilor de caprine aflate pe teritoriul naţional. Efective valoroase se cresc actualmente în zona Sibiului, în Dobrogea si în partea de vest a ţării.

Cu toate acestea în ţara noastră actualmente se cresc doar două rase si anume Carpatina si Alba de Banat, iar scopul principal al cresterii acestora este reprezentat de producţia de lapte si în mai mică măsură de cea de carne. Mai mult decât atât, în raport cu interesul si posibilităţile existente, precum si din punct de vedere al numărului de capre aflate în proprietatea unei gospodării, crescătorii pot fi grupaţi astfel:

- Crescătorii care deţin un număr redus; cresc 2 – 5 capre, iar produsele obţinute sunt utilizate în gospodăria proprie;

- Crescătorii care deţin un număr mai mare de caprine; acestia reprezintă majoritatea si cresc circa 40 – 60 capete, produsele obţinute prin comercializare sunt o importantă sursă de venit.

În condiţiile ţării noastre scopul principal al cresterii caprinelor este reprezentat de producţia de lapte si într-o măsură mai redusă de cea de carne.

Izolat în unele gospodării ţărănesti este valorificată si producţia de păr si puf.

Importanta cresterii caprinelor

Caprinele reprezintă o specie ce se bucură de un real interes în rândul crescătorilor de animale. Acestea au fost crescute si exploatate de către om încă din cele mai vechi timpuri. Există în acest sens izvoare istorice conform cărora capra a fost printre primele animale domesticite de către om. Cu toate acestea, capra, datorită faptului că este considerată un animal vioi, neastâmpărat, capricios, risipitor, lacom si stricăcios nu se bucură de prea multă simpatie din partea marii majorităţi a populaţiei rurale.

Însă, trebuie specificat faptul că specia caprină devine „stricătoare”- ca de altfel orice altă specie de animale – numai în situaţia în care este lăsată să sufere de foame sau nesupravegheată mult timp. Cu toate că multe dintre însusirile ce o caracterizează nu o plasează înaintea altor specii de interes zootehnic, capra, în multe ţări pe zi ce trece îsi câstiga un areal de răspândire tot mai vast. Astfel în ţările occidentale din Europa, Africa si Asia, unde factorii socio-economici sunt favorabili cresterii caprinelor, această ramură a zootehniei a înregistrat un real progres.

Interesul economic acordat cresterii caprinelor derivă din capacitatea lor lactogenă superioară, deoarece este cunoscut si confirmat faptul că pe durata unei lactaţii se pot obţine, în condiţii obisnuite, producţii de lapte de circa 7 – 20 ori mai mari decât propria lor greutate corporală. Alte particularităţi biologice si economice care impun acordarea unei atenţii sporite acestei specii sunt reprezentate de prolificitatea ridicată, precocitatea si gradul mare de adaptabilitate si rezisten ă la condiţii diverse si mai aspre de climă, relief si vegetaţie.

Datorită tuturor acestor particularităţi biologice si economice caprinele, împreună cu alte specii, pot contribui în mare măsură la asigurarea unei bune părţi din deficitul de proteină din hrana oamenilor.